7 Quotes By Four From Divergent

Book Nerd Problems |

#welove

Exercitii de echilibru-de Tudor Chirila

           Nu stiu cum sa incep.Exercitii de echilibru este genul de carte care pur si simplu te face sa te ghemuiesti intr-un fotoliu si sa meditezi in tacere.Nu stiu exact ce sentimente mi-a transmis aceasta carte,stiu doar ca mi-a placut.Am citit aceasta capodopera printre suspine si zambete.
             Am inceput Exercitii de echilibru fara a avea mari asteptari.Stiam ca autorul este un actor de succes,un cantaret extraordinar,ar fi fost incredibil sa fie si un scriitor unic.Dar m-am inselat.Tudor Chirila a scaldat romanul intr-o unicitate de nedescris.Cartea asta te face sa deschizi ochii si sa realizezi care lucruri sunt cu adevarat importante in viata.Acest roman m-a facut sa realizez ca trebuie sa punem pe ”stop” fuga continua in care ne aflam acum,si sa dam ”play” unui altfel de trai.M-a facut sa inteleg ca pentru a analiza in profunzime lucrurile nu trebuie sa fii geniu;trebuie doar sa privesti spre cer si sa tragi aer in piept.Raspunsurile vin de la sine.

         Ce m-a atras in adevaratul sens al cuvantului a fost insa lejeritatea si sinceritatea cu care autorul a conturat aceasta carte.
          Exercitii de echilibru nu este un roman care iti spune ca viata este roz.Exercitii de echilibru este romanul care iti spune ca viata are momente roz.Inca un autor care ma indeamna sa fiu din ce in ce mai mandra ca sunt romanca.
           Acum,va las sa va delectati cu pasajele mele preferate din aceasta carte ( unele,fiindca daca le-as scrie pe toate,probabil as transcrie romanul aici ).
              „Până la urmă, cine suntem noi să ne anulăm propriile vise?”

„Alergăm. Dar în spatele nostru mai sunt mii de oameni şi, dacă am căzut, ne-au călcat în picioare. Cam asta e imaginea vieţii noastre.”

 „Când vrei să te confirmi la nesfârşit, când faci lucruri din do­rinţa de a te confirma şi percepi totul ca pe o provocare, nu te mai bucuri de lucrul în sine. Când totul e o provocare, devii încrâncenat.

„-Suntem diferiti...ce iubesti la mine?

 - Tot ce nu pot fi eu.”

„Orice carte citita,orice lectie invatata,se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti”

Gone Girl-paralelă intre film si carte

                      Cartea m-a surprins intr-un mod neobisnuit.Mi-a placut,nu zic ca nu,a fost o briza rece in biblioteca mea.Un roman dinamic si o autoare sireata.Atat filmul,cat si cartea il prezinta pe Nick ca fiind sotul nesimtit,afemeiat,si care nu isi respecta suficient de mult sotia,pe Amy.La aniversarea celor 5 ani de casnicie,Amy dispare subit,ceea ce-l face pe Nick principalul vinovat.Am ajuns sa-l detest pe omul asta,sincer,mi se parea un adevarat nerod,imi doream sa fie arestat si sa sufere cum imi inchipuiam ca suferea biata Amy.Cred ca a fost una din putinele carti care chiar m-a marcat din acest punct de vedere.Dar sa revenim la paralela noastra dintre carte si film.Filmul a fost destul de atractiv.Mi-au placut la nebunie actorii alesi.Consider insa ca au fost facute pe ici,pe colo cateva aberatii si afirmatii care nu isi aveau locul.Daca referitor la carte,Nick era intruchiparea barbatului nerecunoscator,in film a fost acelasi lucru,dar la patrat.De o aroganta si o nesimtire incredibila ( noroc ca,citind cartea,stiam cum se va termina si fimul).Vreau sa spun,toata lumea era extrem de agitata in legatura cu disparitia ( posibila moarte) a lui Amy,iar el nu parea nici pe departe afectat,dimpotriva.Atitudinea lui reflecta faptul ca nu era extrem de incantat de casnicia cu Amy.La finalul filmului s-a reluat scena cu care acesta a si inceput,lucru care a fost foarte de efect.

Nota mea pentru carte : 5/5

Nota mea pentru film:3,5/5

Sarbatori fericite,internatiune!

Am cam tras chiulul in ultima vreme si vin cu scuzele de rigoare.In primul rand,sarbatori fericite,si un an nou mai bun.Imi doresc ca 2015 sa vina in intampinarea voastra nu cu Chanel,Armani sau Vuitton,ci cu Green,King si Brown.La cat mai multe carti!

Fiindca e sfarsitul anului,am decis ca e timpul sa fac topul cartilor care m-au marcat si impresionat in cel mai frumos mod posibil."Topul",insa,nu va fi un top,pentru ca ar insemna sa fac discriminari intre copilasii mei.Voi asterne mai jos 10 carti care mi-au schimbat anul,intr-o oridine aleatorie.Astfel,avem:

        Printre tonuri cenusii,de Ruta Sepetys.Cartea asta e pur si simplu o briza rece pentru biblioteca mea.Profunda si atent scrisa,Printre tonuri cenusii poate dezgheta chiar si cel mai rece suflet.

         Ultimul avanpost,de Lavinia Calina.Cel mai genial ( si sunt constienta ca genial nu are grade de comparatie) roman distopic pe care l-am citit.O Romanie distopica din viitor,personaje extrem de bine conturate,o autoare romanca care ne-a dovedit ca se poate.

        Sub aceeasi stea,de John Green.Nu pot sa scriu o scurta parere.Extraordinar si extraordinar de lacrimogen.Atat

        Rezervatia unicornilor,de Cristina Nemerovschi.O alta autoare romanca cu un talent impecabil.Jur ca romanul ăsta mi-a cutremurat realitatea.Si ma bucur ca a facut-o.

        Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry,de Rachel Joyce : o carte pur si simplu extraordinara,am auzit de ea de la o prietena si a intrat in topul meu cu toate ca de-abia am terminat-o seara trecuta.

         Daca as ramane,de Gayle Forman.De curand am vazut si filmul si la film am consumat doar un pachet de servetele in timp ce cartea mi-a rapit doua pachete jumatate.Asta spune tot.

         Alter.ego,de Ana Manescu.2014 a fost anul in care am descoperit ca Romania are autori minunati,precum Ana.Cartea ei este geniala,limbajul e unul adolescentin,la fel si povestea.Nota 10 + multe lucruri interesante de invatat din cartea aceasta.

          Doua orfeline.Pur si simplu este o carte cu un limbaj extrem de plurivalent.Interpretabil.Neobisnuit.Magnific roman.

          Cautand-o pe Alaska,de John Green.Nenea Green m-a surprins din nou.Si ma surprinde de fiecare data.In Looking for Alaska se pot regasi majoritatea adolescentilor si e un roman destul de...moralizator pe final.

          Baiatul cu pijamale in dungi,de John Boyne.Oh,Doamne,o carte atat de sensibila si adevarata.

        Cei de mai sus au fost copii anului 2014,de-abia astept sa-i vad pe minunatii lui 2015.Cititi,cititi,cititi!

          

Ultimul avanpost-Lavinia Calina

   

 Ce spun ei: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Ce spun eu: Okay,deci am citit acest roman acum ceva timp,chiar imediat ce a aparut ,pentru ca imi suna a distopie si eu iubesc distopiile.Deci,am citit cartea asta super-mega-hiper-ultra-fantastica si la scoala ni s-a spus sa rezolvam exercitiile care s-au dat la Capacitate.La subiectul al doilea(sau al treilea,nu mai stiu sigur),unde aveam de creat o discutie cu un autor contemporan am scris despre Lavinia Calina.Oh,si limita era de 25 de randuri si eu am scris cam vreo 2 pagini,dar asta e.Mi-a corectat d-na prof. minunata compunere si toata pauza am impartit impresii despre carte: ca sa vezi, cititse Ultimul avanpost inaintea mea,si i-a placut!

Revenind la cartile noastre...Cand incep un roman distopic ma astept sa am parte de actiune,minciuni,tradari si comploturi si Ultimul avanpost a depasit standardele mele.Prologul acestei carti mi s-a parut foarte interesant,si imi pare rau pentru cei care au omis sa-l lectureze,acesta reprezentand oarecum o indroducere in partea intunecata,plina de mister a cartii.

Diane,desi face parte dintr-o familie privilegiata,duce o viata destul de grea;tatal ei nu o ajuta deloc,iar logodnicul ei....Of,ce mai logodnic! Nu stiu daca am mai intalnit un astfel de personaj.Logodnicul Dianei poate fi considerat mai mult copilul ei.Un om razgaiat,pretentios,cu felurite stari de spirit:cand o trateaza pe Diane ca pe o printesa,cand se comporta cu ea ca si cum ar fi jucaria lui.

             Si de parca lucrurile nu erau destul de complicate,protagonista noastra este rapita de rebelii societatii,carora nu le placea sistemul.Si Diane,vrand-nevrand,facea parte din acest sistem.Mi-a placut faptul ca autoarea a ales drept cadru Romania din 2046.Am mai citit carti cu tematica din viitor (Divergent,Jocurile foamei,Spulbera-ma si altele) ,dar in toate aceste carti actiunea se petrece in SUA .

                Mi-a placut foarte mult de Diane.Desi la inceputul romanului era foarte increzuta,dadea ordine in stanga si-n dreapta,pe parcurs am realizat ca era o adevarata "doamna de fier".Alegerile Laviniei in materie de personaje mi s-au parut foarte inspirate,deoarece fiecare personaj pare rupt din realitate.Autoarea nu a incerct sa creeze o lume fara cusur,ci a conturat actantii in asa fel incat fiecare dintre ei sa faca greseli si sa aiba defecte.

                Ultimul avanpost m-a invatat multe lucruri,dar in special faptul ca trebuie sa ascultam,sa privim si sa intelegem lucrurile in profunzime,deoarece nu toti sunt ceea ce par.

 *Multumesc autoarei pentru sansa de a citi acest roman,pe care din pacate nu il am cu autograf.De-abia astept sa citesc si "Copiii intunericului" care ma tenteaza foarte tare.

  Nota mea,fara doar si poate ,este 5+/5.